Cum ne pregătim mintea pentru viitor? Sandra Jitianu si Matei Stanculescu la Future Talks

Cum ne putem pregăti cu adevărat pentru viitor, ca indivizi și organizații? Cum ne ținem mintea fit, de fapt? Am discutat în Future Talks #22 cu Sandra Jitianu și Matei Stănculescu de la Mental Fitness despre cum creștem performanța individuală, îmbunătățirea relațiilor și atingerea unui wellbeing emoțional.

Future Talks este un proiect Social Innovation Solutions început în 2020 și susținut de UniCredit Bank, în parteneriat cu Confederatia Patronala Concordia.

Cum am putea să menținem curiozitatea naturală a copiilor?

Sandra - Le-ar prinde bine copiilor dacă te minunezi împreună cu ei și faci din acest sentiment unul comun cu ei. Profesorii sunt cei care ar trebui să inspire curiozitate în școală și observăm cum copiilor le plac unele materii datorită profesorilor pe care îi au. 

Matei - Dacă eu sunt curios, copilul meu se va simți în siguranță să fie curios la rândul lui. În teoria inteligențelor multiple, Howard Gardner descrie cum profesorii pot stârni curiozitatea elevilor prin a fi ei curioși cu privire la aptitudinile care îi fac unici pe copii și să lucreze pe acele aptitudini. 

Se întâmplă schimbări în ultimii 2 ani în modul cum companiile românești învață și creează produse și servicii?

Sandra - Cei cu care am lucrat se află mai degrabă în zona optimistă, descoperind moduri noi de a face lucruri. Este nevoie de un salt mental pentru a-ți da seama cât de mari sunt posibilitățile care ni s-au deschis odată cu ultimele evenimente. Am avut clienți care au avut mentalitatea de a testa, explora. 

Matei - Am plecat cu ideea că suntem într-un proces de învățare ascendent, liniar, pornind de la școală până la pensionare, care pare foarte liniar și simplu, iar mintea noastră caută constant momentul de stabilitate. Este un sentiment fals, pentru că în viața noastră nu poate exista o secundă fără transformare, la nivel psihic, fizic, inclusiv în organizația în care lucrăm. Suntem într-o permanentă transformare, iar cine nu este conștient de aceasta, nu se poate adapta.

Cum faceți pentru a fi pregătiți pentru diverse tipuri de viitor?

Matei - Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru organizații este să reformulăm noțiunea de eșec. Eșecul este privit ca o tragedie, ca un punct finit., în schimb ar trebui privit ca o etapă firească pentru a ajunge la o anumită țintă. Dacă ai dat o dată în bară, nu înseamnă că nu vei da niciodată gol. Pe lângă asta, le explicăm oamenilor cum funcționează mintea noastră, pentru a înțelege de ce și cum sunt activate curiozitatea, creativitatea și empatia, care se situează în emisfera dreaptă cerebrală și pentru a putea împiedica sabotorii. 

Care este povestea sabotorilor? Cum și de ce ne punem piedică, de fapt?

Matei - Mintea noastră are un obiectiv esențial, și anume supraviețuirea. Dacă ne întâlnim cu ursul, în corpul nostru se întâmplă câteva lucruri - respirăm mai intens și ne bate inima mai repede, pentru a aduce oxigen către mușchi, transpirăm mai mult pentru a încetini o sângerare prin cicatrizare, crește nivelul de adrenalină pentru a nu simți durerea și nivelul de cortizol pentru a nu obosi. 

Pentru ca mintea noastră să poată face față acestor schimbări, are nevoie să taie din digestie, creativitate sau empatie în acel moment. Așa este și în situația în care primim un email cu textul URGENT, deoarece creierul reptilian, care nu este foarte dezvoltat, nu este capabil să facă diferența între cele două frici.

În aceste cazuri, dezactivăm o mare parte din emisfera dreaptă a creierului și ne bazăm pe cele mai importante atuuri ale noastre, pe care le folosim la o extremă și le transformăm din calități în sabotori. 

Aveți un top 5 sabotori pe care îi observați la cei cu care lucrați?

Sandra -  Foarte des întâlnim în mediul corporate profilul hyper achiever. Sunt cei care nu se mulțumesc cu ce au realizat și pentru care contează următorul rezultat. Dacă pentru ei nu iese bine, înseamnă că nu sunt valabili. Mulți sunt perfecționiști, însă aceștia nu ajung de fel în top, deoarece nu îți acordă timp să gândească high level, se pierd în detalii. 

Printre cei opt sabotori, lăsând la o parte judecătorul, ar mai fi controller-ul, hyper-rational care amorțește emoțiile, luând în considerare doar aspectele raționale ale unei decizii. Avoider-ul, de exemplu, care ar face orice doar să nu intre în conflict cu cei din jurul său, are la bază în dorința de pace și armonie.  

Cum se manifestă judecătorul?

Matei - Judecătorul este primul sabotor care apare în viața noastră, în jurul vârstei de 2,3 ani și îl găsim la fiecare dintre noi. Acesta este prezent prin 3 voci  . El se naște pe principiul că cei care ne cresc sunt perfecți, pentru că de ei depinde supraviețuirea noastră și astfel putem fi în siguranță. De exemplu, prima voce a judecătorului este cea de autoînvinovățire, din cauza imperfecțiunilor celor care ne cresc și pe care le punem pe seama noastră. Vocea asta se transformă ulterior în cea autocritică (eu nu știu, nu sunt bun la nimic) și duce la formarea sindromului impostorului. 

Ce faci dacă lucrezi într-un mediu care nu este deschis către sănătatea mintală?

Avem nevoie să învățăm să ne controlăm emoțiile negative, nu ele pe noi. Să empatizăm cu cei care nu au viziunea noastră, să ne găsim refugiul în alți colegi cu care să împărtășim gânduri și să vedem ce putem scoate bun dintr-o anumită situație. Cu timpul, este posibil ca atitudinea noastră să fie observată și apreciată datorită fenomenului de mirroring neuronal. Dacă ești bine tu cu tine, creativ și treci peste emoțiile negative, automat și performanța ta crește. Dar mai degrabă liderii echipelor sunt deschiși să dezvolte metode și practici noi. 

Dacă ați avea o organizație de 2-4 ani cu procese mai degrabă haotice, ce le-ați spune să facă în următoarele 3 luni?

Sandra - Le-aș pune să vadă clar unde vor să ajungă, de ce și cum îi face să se simtă acel obiectiv. Dacă poți să unești nivelul mental cu cel emoțional, vin soluții și începi să observi lucruri în jurul tău. 

Matei - Gândul către o anumită țintă este una, iar planul este alta. Mintea noastră are capacitatea de a ști cum să ajungă acolo, problema este că nu știm unde vrem să ajungem. De aceea, cele mai bune idei ne pot veni în duș, când ne liniștim mintea, când suntem concentrați pe ceva banal.

///

Resurse utile - Carol Dweck, The power of yet, Positive Intelligence de Shirzad Chamine